Locuri si monumente

        Inca de la bun inceput trebuie spus ca in jurul Casei Jean Troianos -fostul Camin pentru persoane varstnice "Sfantul Nicolae" din Braila sau, mai bine zis, "Casa cu stafii", asa cum o denumesc localnicii, pluteste un adevarat mister. Cladirea, un adevarat monument arhitectonic, domina ingusta strada Ana Aslan. Desi aceasta zona a orasului abunda in asemenea monumente, Casa Jean Troianos este, pe departe, cea mai frumoasa. Construita in stil art-deco, cladirea are o arhitectura luxoasa, exuberanta, parca un simbol al succesului capitalist din perioada interbelica.Mai toti brailenii o numesc "Casa cu stafii", iar legenda ei, care a cutremurat localnicii inainte de Primul Razboi Mondial, este si acum la fel de vie. Se spune ca primul proprietar al casei, de fapt cel care a si construit-o, a fost Nicolachi Mavrocordulas, un bogat exportator de grane. Povestea, care a circulat "pe soptite", spune ca negustorul, nebun de gelozie, si-ar fi ucis sotia si ar fi zidit-o in peretii cladirii. Apoi ar fi plecat definitiv in Grecia. Casa a fost scoasa la vanzare, iar cumparatorii, incantati de o asemenea "bijuterie", nu au intarziat sa apara. Insa dupa numai cateva saptamani, cladirea era scoasa din nou la vanzare. Apar alti proprietari, insa nici acum casa nu se "lasa" prea mult timp locuita, toti plecand asa cum au venit. Istoria vanzarii-cumpararii se repeta, fapt ce determina vecinii sa se intrebe care este misterul. Si unde poti afla cel mai bun raspuns despre ce se petrece intr-o casa, daca nu de la slugi? Astfel, luate la intrebari, slugile povestesc ca noaptea Voica, sotia ucisa a negustorului, isi face aparitia in camerele conacului.

        Legenda a inceput sa prinda contur si sa circule in tot orasul, astfel ca localnicii inspaimantati ocoleau imobilul. Ani de zile, cladirea nu a fost locuita, ca mai apoi sa devina, pentru scurt timp, administratie financiara. Dar, deja previzibil, directiunea a hotarat, in final, ca imobilul nu este propice desfasurarii unei asemenea activitati. Totusi, inainte de a-si muta birourile, nu se stie din ce motiv, vechea tapiterie a casei a fost distrusa.

          Lacul Sărat - Stațiunea Lacul Sărat se află în judeţul Brăila, în Câmpia Bărăganului. Staţiunea este cunoscută în întreaga lume pentru beneficiile terapeutice, fiind şi locul unde se trata chiar voievodul Vlad Țepeș. Stațiunea Lacul Sărat se află pe raza localităţii Chișcani, la doar 5 kilometri distanță de municipiul Brăila. Staţiunea şi oraşul Brăila sunt legate prin intermediul unei linii permanente de tramvai ce datează încă din anul 1900 și printr-o linie de autobuz.

          Stațiunea Lacul Sărat se află în judeţul Brăila, în Câmpia Bărăganului. Staţiunea este cunoscută în întreaga lume pentru beneficiile terapeutice, fiind şi locul unde se trata chiar voievodul Vlad Țepeș. Stațiunea Lacul Sărat se află pe raza localităţii Chișcani, la doar 5 kilometri distanță de municipiul Brăila. Staţiunea şi oraşul Brăila sunt legate prin intermediul unei linii permanente de tramvai ce datează încă din anul 1900 și printr-o linie de autobuz.

              Lacul s-a format pe un vechi curs al Dunării şi este înconjurat de 70 hectare de pădure, care atenuează climatul de stepă și contribuie la crearea unui loc relaxant, natural, potrivit pentru recreere. Adâncimea apei lacului este cuprinsă între 0,6 și 1,80 metri, iar fundul lacului este acoperit pe întreaga suprafață de un nămol terapeutic, cu un grad foarte mare de mineralizare. Se pare că din descompunerea anaerobă a unei specii de nevertebrate, artemia salinas, a rezultat o cantitate mare de iod în nămolul ce este folosit în tratarea a numeroase afecţiuni. Suprafața acestuia este de 1,72 kilometri pătrați.

            S-a vorbit despre proprietăţile terapeutice ale apei și nămolului din Lacul Sărat încă din anul 1879, când I.C. Apostolescu, în lucrarea să "Băile de la Lacu Sărat" din 1884, aminteşte despre un pacient care, la sosirea în stațiune, nici nu putea să se dea jos din trăsură și, după aproximativ 15 băi, reuşea să parcurgă zeci de km. pe jos. După câteva zile petrecute în stațiune, Nicolae Iorga scria despre "Amplasarea pitorească și parcul vechi ce se întinde până departe cu înguste cărări și desișuri pe care nopțile de vară le vor fi umplând de o fermecătoare taină". În Lacul Sărat, băi se fac încă din anul 1875, când în stațiune exista deja un complex balneoclimateric cu stabiliment de băi reci și calde, dușuri cu apă dulce, băi individuale sau comune, cabinete de hidroterapie, fizioterapie, masaje și băi electrice și moașă pentru tratament ginecologic. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în staţiune se construise și un cazino modern, un parc englezesc unde cânta fanfara, o sală de popice și croquet, vile mici și cochete, printre care Vila Regală, Vila Popescu, Vila Nisipianu și restaurante moderne ca Untaru și Cazacu.

                În ultima perioadă, în Lacul Sărat s-au manifestat două fenomene extreme: în 2009, lacul a secat în proporţie de 90% din suprafață, iar din 2010 şi până azi, în fiecare iarnă, îngheață și se transformă într-un patinoar natural. În prezent, stațiunea are o capacitate de 250 locuri și este deschisă în toate anotimpurile, oferind facilități pentru băi calde în ape minerale, aplicări de nămol cald și rece, hidroterapie și kinetoterapie. În apropierea lacului, există şi o plajă amenajată, iar intrarea se face pe baza unui bilet care costă 5,5 lei pentru adulți și 2,5 lei pentru copii. Toţi aici, un șezlong se poate închiria cu 9 lei. În apropierea lacului, există şi o zonă numită "La purcica", unde brăilenii merg pentru a se unge cu nămol şi pentru profita

        Faleza Dunării de la Brăila - Din fotografii realizate în urmă cu 45 de ani se vede cât de bine era sistematizată şi amenajată zona de la malul brăilean al Dunării. În prezent, aleile sunt înghiţite de bălării şi gunoaie.

         La începutul anilor '70, malul Dunării fusese recent amenajat, iar aleile, inclusiv cele de pe terasamentul falezei, erau curate şi funcţionale pe toată lungimea lor. Spaţiile verzi erau, de asemenea, bine trasate şi acoperite cu gazon proaspăt tuns.

         Din imaginile de atunci se pot vedea şi cei şase stejari plantaţi în 1968, cu ocazia împlinirii a 600 de ani de la atestarea documentară a oraşului. Stejarii erau atunci nişte pui, lângă scările de la capătul bulevardului Karl Marx, cum se numea atunci, fost Carol, actual Independenţei.

         Parcul Monument din Brăila - Monumentul din parcul cu același nume a fost ridicat în 1834. Amplasat în locul unde o ghiulea turcească a căzut în apropierea țarului rus Nicolae I, pe când acesta inspecta fortificațiile, marețul monument are menirea să simbolizeze eliberarea fostei raia Brăila.

        Podul de la Brăila - Ideea a apărut în anii 1980, când au fost analizate 3 amplasamente posibile. În 1996 s-a efectuat un studiu de prefezabilitate pe baza ideilor avansate cu un deceniu în urmă.

         Un prim studiu de fezabilitate a fost efectuat în 2001, intitulat "Construcția unui pod peste Dunăre în zona Brăila", elaborat de JETRO (Japan External Trade Organization), în colaborare cu IPTANA București, în vederea obținerii unui împrumut de la statul japonez. A urmat studiul de fezabilitate "Construcția unui pod suspendat peste Dunăre în zona Brăila" elaborat în anul 2003 de IPTANA, alcătuit după normele românești, pentru care s-au obținut următoarele acorduri și avize. Dintre variantele menționate s-a selectat cea propusă de către IPTANA.

         În 2003, studiul de fezabilitate elaborat de IPTANA după normele românești, împreună cu complearea studiului cu obținerea unor acorduri și avize.

        Studiul a fost reactualizat în anii 2015–2016, și aprobat în 2017 de CNAIR și Ministerul Transporturilor din România.

          În cadrul Master-planului General de Transport, podul figurează ca parte a drumului expres Buzău – Brăila – Tulcea – Constanța, drum planificat a se realiza în perioada 2020–2030 și care va conecta nordul Munteniei și sudul Moldovei de nordul Dobrogei de Nord unde se află Delta Dunării. După construirea podului la kilometrul 165+800 al fluviului, a devenit ultimul pod peste Dunăre înainte de vărsarea acesteia în Marea Neagră.